Sîntem străini la noi în casă

Eugen Doga: „Mă simt străin când vin acasă”

E. D.: Discomfortul începe chiar atunci când urc în avion. Tot timpul verific dacă nu cumva au încurcat avioanele. Dacă plec spre Baku sau spre Kiev, sunt sigur că merg pe cursa fixată. La noi, toţi pasagerii şi echipajul vorbesc numai rusa. Uneori, se mai aude şi câte o limbă străină. Dar unde a dispărut a noastră, cea română? A reapărut moda de a nu vorbi materna. La noi, în foarte multe instituţii de stat nu se mai „ poartă” limba constituţională, ori cum vreţi s-o numiţi. Adevărul e că majoritatea moldovenilor circulă cu trenul, nu cu avionul. Pentru că sunt săraci. Uneori, se întâmplă prin magazine că o păcătoasă de vânzătoare te bruschează dacă i te adresezi în limba ta maternă, dar şi a ei. Ce-i asta, fraţilor? Noi, oriunde am merge, ne integrăm, ne asociem cu obiceiurile, tradiţiile şi limbile popoarelor băştinaşe. Limba română nu întâmplător ne e dată. Ea s-a adăpat, de-a lungul istoriei, cu aroma codrilor, cu mustul viţei-de-vie, cu trilurile ciocârliei. În această limbă voievozii au chemat oştenii la bătălii pentru a apăra casele şi pământurile noastre. Or, dragostea de mamă înseamnă dragoste, respect şi faţă de limba ei. Eu nu aş putea trăi acolo unde nu înţeleg ce vorbeşte lumea. Dar uite că unii, băgaţi peste noi, pot. De ce răbdăm şi chiar încurajăm aşa ceva la noi acasă?

CRONOS: Guvernanţii încurajează aşa ceva…

E. D.: Cum să nu te deranjeze, bunăoară, faptul că 99 la sută din spaţiul nostru informaţional este ocupat de străini, în special – de ruşi. Peste tot se promovează ORT sau NIT. Avea dreptate Bismarck: cine stăpâneşte informaţia stăpâneşte şi lumea. În Rusia n-o să vedeţi posturi TV sau de radio americane, chinezeşti sau franţuzeşti. Am vorbit cândva cu ministrul Culturii din Franţa. Acolo, obligatoriu, 70 la sută din transmisiunile posturilor de radio sau TV sunt de producţie franceză. Totul ce e străin se difuzează în afară celor 70 la sută, dar cu plată dublă. Aşa pot fi acoperite cheltuielile pentru producţia naţională. E o chestie foarte deşteaptă. Dar la noi mereu auzi: „N-avem bani…”. N-avem cap…

triste cuvinte….